.png)
Încep să scriu rândurile astea cu un milion de gânduri în cap (nu exagerez foarte mult, dar să știți că zodia e de vină pentru asta). Mă gândesc că am lăsat lumina aprinsă pe hol (luxul are denumiri noi) și nu fac nimic în sensul ăsta. Mă gândesc că am făcut baie pe cap prea mult timp pentru o zi de aprilie în care prețurile la apă s-au dublat în București (măcar ne-a scos căldura din calorifere). Mă gândesc că tocmai a trecut și Ziua Păcălelilor și Ziua Păsărilor (asta chiar era importantă și n-am marcat-o nicicum, la prima mi-a ieșit o minciunică nevinovată, hihi). Mă gândesc că au trecut peste 30 de zile de când am scris ultimul articol (deși mi-am promis să postez săptămânal). Mai vreți? Că mai am 😂
În fine. Ideea articolului e că am fost și eu nițel plecată în lume acum două săptămâni și, ca un influencer wanna be ce sunt, simt nevoia să împărtășesc impresiile astea întârziate. Urmează un dialog cu mine, ca să vă fie vouă mai ușor de citit. Mi-am pus înrebările într-o ordine foarte aleatorie (de aia nu sunt jurnalist, ci piarist).
Unde am fost? În Danemarca.
De ce tocmai acolo? Pentru că acolo s-a mutat Bianca, care înainte a stat în Olanda și pentru că are un spirit de nomad, ne-a fost teamă (mie și celorlalte două prietene din gașcă) că se mută Dumnezeului și de aici și nu apucăm să vizităm țara.
Ce știam înainte despre Danemarca? Ăăă, că e mai la nord. Că e civilizată. Și că fata învățătoarei mele locuiește acolo. Acum, și Bianca.
Ce știu acum despre Danemarca? Top 3 chestii:
E scumpă, fir-ar să fie.
Dar are cei mai fericiți oameni - e pe studii asta, cine știe ce-o fi în sufletele lor (așa gândesc românii, nu? pentru consolare)
Sunt mai multe biciclete ca-n Olanda. Vă dați seama că nu le-am numărat, dar, așa, ochiometric. M-am pierdut în ele.
Ce am vizitat?
Copenhaga. Nu am nicio plăcere pentru capitale (nu mă atrag metropolele - nu de aia stau în București de aproape 10 ani 😯), dar s-a nimerit să fie cel mai apropiat aeroport de orașul unde trebuia să ajungem. E un oraș foarte ok, dar nu cred că m-aș întoarce încă o dată să-l vizitez.
Odense. Locul unde stă Bianca și unde am petrecut mai mult timp. Un orășel mic și drăguț, căruia i-aș fi acordat mai multă vreme.
stânga: Nyhavn (Copenhaga) - sau locul ăla bun de poze
dreapta: apus pozat pe fugă în Odense
Cât am cheltuit? Ah, nu vorbim despre subiecte tabuu 😂. Dar o să dezvolt, totuși:
biletul de avion fu ieftin. Wizz Air, dar nu asta e problema, ci faptul că zborul a fost la 6 și un strop dimineața. Nasol. Dar și mai nasol e dacă te iei după ce scrie în mail și te duci în aeroport cu 3 ore mai devreme. În condițiile în care nu ai bagaj de cală. Și în care te trezești la 2 după ce ai fost la un super concert White Mahala și te-ai culcat la miezul nopții. Inteligent. Ah, vorbeam de prețuri. Păi la biletul ieftin s-a mai adăugat Uberul până la aeroport - 60 de lei, în condițiile în care eram singuri pe drum, ca în melodie.
cazarea fu pe pile. Păi nu vă ziceam că am stat la Bianca? Bine, o noapte tot am dormit-o în Copenhaga, la întoarcere. Și am ales un hostel (primul care apare pe Booking, că are notă mare 🤯). Ce vreau să zic e că, din ce am observat, o cameră de hotel la max 2 km de centru (cum am fost noi) pleacă de la 700 de lei (și arată ca și cum ai dormi pe vas - abia ai loc de un troller). Asta, dar și faptul că eram 3 persoane, ne-a făcut să alegem un hostel decent, unde să împărțim camera ca în cămin (în formula asta am locuit și în Moxa, așa că a meritat chiar și doar de dragul vremurilor bune). Atmosfera în hostel a fost ca de tren: un coridor lung, cu compartimente pe de-o parte și alta, cu mici ferestre spre camere. Nasol dacă ești claustrofob. Cameră curată, baie mai mare decât camera, cu produse de la Rituals. Paturi suprapuse făcute de oricine altcineva, dar nu de un inginer. Cel de jos avea spațiu căcălău până la cel de sus, unde nu puteai sta nici în fund.
hostelul CityHub și paturile „inteligente” - v-am zis oare că din cameră aveam o fereastră către baie? încă un motiv pentru care vreau să-l cunosc pe inginerul ăla.
masa fu comme ci, comme ca. Comme ci pentru că am mâncat și pe acasă un mic dejun cu stegulețe-n legume, o cină congelată, o ronțăială de la supermarket etc. Comme ca, pentru că indiferent ce ai cumpăra, nu găsești nimic sub 5-6-7 euro (cu preponderență 6) - preț minim pentru orice (bere, hotdog, bubble tea, prăjiturică, magnet, cappuccino etc). Minimul pentru masa la restaurant e aprox 25-30 euro/ persoană (fără desert, că ne întindem).
stânga: Cei patru fantastici (sorry, e numele din facultate) la restaurant tailandez
dreapta: mic dejun la Bianca acasă, cu stegulețe-n roșii și portocale-n apă
transportul...fu bun. Prețul ca prețul, dar mersul a fost excelent. Biletul de tren din Copenhaga în Odense (drum de o oră jumătate) a fost mai scump decât avionul din România în Copenhaga. Dar nu e nimic neobișnuit pentru mine - am mai pățit să iau Uberul de la mine la autogară (fițe și bagaje) și să fie mai mult decât autobuzul din București la Malaia. Doar că trenul ăla își merită fiecare coroană - curat, punctual, unde mai pui că trece și peste mare, niște kilometri.
Ce are specific locul? Nu mă dau specialist, nu am avut nici timp de research, așa că spun doar ce am observat eu în câteva zile:
un catralion de biciclete, majoritatea dezlegate. Restul, periculoase (că noi suntem români și nu mergem pe unde trebuie).
tot un fel de catralion de mașini electrice - efectiv eram în centru și abia auzeam traficul, de aici mi-am permis să-mi dau cu părerea.
uși magice - adică se deschid singure. Ori a fost doar o nimereală, dar până și biserica avea așa ceva (m-am speriat nițel, drept să spun). Dar, altfel, foarte utile la Covid!
magazine închise. La 18 nu prea mai găsești nimic deschis, iar dacă e weekend, să n-ai speranțe la shopping. Oamenii se respectă, îi apreciez, dar turiști suntem...
lână - nu știu dacă erau obiecte cu oi peste tot pentru că vine Paștele, dar pare că lâna e ceva de-al lor (multe chestii tricotate, ghem de lână de vânzare la supermarket etc).
hygge. Nu pot să zic că am remarcat-o în vreun fel, în afară de cărțile care erau peste tot la vânzare. Dar știu că e a lor. Și că uit mereu cum se pronunță.
Optimistul - o jucărie urâtă care dă din cap. O găseai peste tot, de unde am dedus că e de-a lor (și netul îmi dă dreptate).
Tivoli. Nu pot decât să mi-l imaginez, pentru că era închis. E în top 3 cele mai vechi parcuri de distracții din lume și e fix în mijlocul capitalei. Îmi pare rău că nu l-am vizitat, ar fi mers un carusel.
semafoare cu doi omuleți la roșu - cine știe de ce, să mă lumineze și pe mine 😅
bubble tea - nu cred că e specific, dar eu așa îl consider pentru că l-am testat pentru prima dată. E o experiență să bei chestia asta.
Hans. Hans Christian Andersen. Din abundență - pe pereți, în numele străzilor sau al cafenelelor, în muzee etc. Acum vorbesc mai mult de Odense (acolo s-a născut), dar i s-a dus buhul și prin capitală.
stânga: semaforul caraghios (sper să înțelegeți din poză, dar telefonul meu leșină când dau zoom)
dreapta: domnul Hans pe pereți
migdale sărate - la o ușoară căutare pe Google, se pare că avem și noi așa ceva. Dar eu o să le consider specifice pentru că acolo le-am descoperit.
cappuccino la ceașcă mare - sau poate doar am fost noi norocoase, dar în vreo 3 locuri l-am nimerit așa. Gustul nu a fost tocmai pe placul meu (nițel cam mult lapte)
Freetown Christiania. Sau locul meu preferat din toată excursia. M-am simțit ca și cum aș fi călcat cu piciorul într-o carte de povești, din aia mai dubioasă. Un „sat” de hipioți, care și-au făcut lumea și regulile lor - una dintre ele fiind „no photo” pentru că, mno, se vând și treburi ilegale pe acolo. Dar mișto spiritul. Multă natură, case pictate, improvizații, bere craft, oameni desculți, fiecare pe treaba lui. Și lista poate continua. E un subiect complex, am înțeles că în toată libertatea asta se întâmplă și lucruri nasoale, dar vă las pe voi să vă documentați în amănunt. Eu rămân la curcubee.
stânga: o poză făcută pe fugă în Christiania - e din zona „ok photo”, dar tot parcă mi-era teamă
dreapta: bere cu soc de la un nene ca Moș Crăciun. pe fundal e lacul din Christiania
Funen Village. Sună nebunesc, dar e locul pentru care m-aș întoarce în Danemarca. E un muzeu în aer liber, lângă Odense, unde trăiești la propriu viața din timpul lui Hans Christian Andersen. Te plimbi prin sat, printre casele secolului XIX, iar actorii joacă de parcă ar locui și acum acolo. Doar că e închis temporar 😥
Cam atât din „cities break-ul” nostru. În concluzie, e o țară care merită vizitată măcar o dată, de preferat cu prietenii - nu am găsit mult romantism în ea. Lucruri de făcut sunt peste tot, dacă ai ochi să le vezi și chef să le trăiești.
P.S: Dacă ai ajuns până aici, poate te-ai întrebat ce e cu pozele astea prost încadrate și fără vreo esență. Ideea e că sunt imagini de păstrat în amintire, făcute în grabă, fără să îmi pese de compoziție sau lumină, ca să am timp să trăiesc momentul. Mă mir că le-am făcut și pe astea. Vă recomand și vouă același lucru atunci când vă simțiți bine și nu vă pasă de ce văd ceilalți pe Instagram.
P.P.S: Să nu vă încălțați niciodată cu bocanci (șenile, vorba lu' tata) când aveți de gând să faceți zeci de mii de pași pe zi. E cel puțin aberant, dar nu știu ce a fost în capul meu, probabil pentru că nu mai fusesem de mult timp prin lume 😅.
foto: Noi în Odense, pe străduțe micuțe, frumoase și colorate 😍
Comments