CÂTE CEVA...

Mă cheamă Ioana, dar mi se mai spune Jo, Jojo sau „Malaia” – după satul natal pe care l-am lăudat atât de mult, încât, la un moment dat, am devenit una cu el.

​

Am fondat Purpose Communication și-mi petrec mare parte din viață lucrând cu poveștile altora. Fotografia a venit din altă nevoie: să mă uit mai atent la lume. Îmi plac natura, animalele, locurile greu de ajuns și zilele în care nu se întâmplă mare lucru, dar apare o pasăre pe care n-am mai văzut-o. Încă visez să pot vorbi cu ele. Între timp, am învățat să mă apropii fără să le sperii.

​

Călătoresc mult, fotografiez cât pot și mă bag, uneori fără suficient timp de gândire, în lucruri despre care cu câteva luni înainte aș fi spus că nu sunt pentru mine. Așa am ajuns, printre altele, să mă scufund fără să știu să înot. Cu oamenii mă descurc suficient de bine cât să-mi fi făcut o meserie din comunicare. Cu animalele, recunosc, am mai multă răbdare.

​

Primul blog l-am avut în liceu și era jurnalul public al unei adolescente care avea foarte multe de spus. Acum am mai puține certitudini și, probabil, povești mai bune. Scriu rar, când ceva rămâne suficient de mult cu mine încât să merite mai mult decât un caption.

Nu prea mă interesează ce e la modă. Îmi plac lucrurile făcute cu rost, oamenii care chiar au ceva de spus, natura lăsată în pace și poveștile care nu trebuie împachetate prea frumos ca să fie bune.

​

Și încă mi-ar plăcea să fac mai mult bine.