Iubesc natura, dar vara fug de ea. Interviu cu Dr. Maria Mihai despre căpușe.

De pe la 7 ani încolo am dormit singură într-o casă bătrânească, la niște metri buni de cea unde erau părinții. Problema e că, pe lângă intimitate, am avut și musafiri nepoftiți care-mi ridicau părul pe mine, și anume - păianjenii. O casă din lemn, veche, are suficiente găurele încât spaimele astea să-și construiască până și-un castel. Așa că, în fiecare seară când mă duceam la culcare, făceam rondul de noapte: intram în cameră cu ochii în tavan, luam la rând pereții, și apoi colțurile. Ca să nu mai spun că și ușa o deschideam cu grijă, că cine știe ce pânze au apărut între timp și poate-mi pică un păianjen în cap? În fine, dacă scăpa vreunul neginit la rondul de noapte și apărea mai târziu în vizor, mă apuca panica și mă duceam țintă la interfon (nu erau telefoane pe vremea aia, așa că aveam improvizat un sistem prin care îi sunam rapid pe ai mei) și strigam la mama să vină pregătită cu papucul să-l omoare. Am spoit pereții de zici că-i vopsisem în picățele negre-maronii.

Într-o seară, dormeam cu prietena mea, când am văzut regele păianjenilor pe peretele de deasupra patului! M-a apucat tremuratul, transpirațiile, și i-am zis să se descurce singură dacă vrea să dormim la noapte. Nu s-a descurcat, că era așa uriaș, încât și ea a dat în el cu teamă. Odioșenia a scăpat doar cu o mică amețeală și a fugit unde numai el știe. Motiv pentru care am stat treze jumătate de noapte, iar când somnul a devenit mai puternic decât frica, ne-am băgat pijamalele în șosetele până la genunchi (eu mi-am luat mănuși în mâini) și, într-un final, am adormit.

Am crescut. Frica de păianjeni a rămas acolo, netratată, dar ameliorată. Nu o mai sun pe mami să vină să-l omoare și, câteodată, am curaj să-i fac chiar eu veacul cu papucul.

Din ameliorată, fobia a devenit deodată agravată când am descoperit căpușele. Pe vremea în care mi-era frică de verișorii lor, nici nu știam de ele. Și ce bine mai era! Prima amintire cu ele e când pe ulița din Malaia erau mulți cățeluși părăsiți și verișoara mea i-a luat în brațe să-i consoleze. Am dat să-i mângâi și eu, dar am văzut zeci de bube în blănița lor și m-am îndepărtat instant, mai mult din instinct. Îmi păreau foarte stranii și atunci am aflat că bubele se numesc căpușe. Cred că ăla a fost momentul T zero al neliniștii mele. De atunci, am început să le văd peste tot (Doamne, ce om inteligent a fost tatăl expresiei „de ce ți-e frică, de aia nu scapi”).

Acum, când văd iarba, îmi imaginez petrecerile din ea, cu băutoarele astea de sânge. Nu mai pot sta locului pe verdeață, decât dacă mi-am dat cu suficient Autan. Altfel, mă bâțâi întruna ca să nu apuce să se așeze pe mine. Nu cred că iubesc ceva mai mult decât picnicurile și tolănitul pe iarbă, la marginea unei păduri, cu râul în apropiere. Dar cine mai are curaj să se întindă pe jos? Că eu mă dau cu spray, dar cine mă ferește să nu-mi intre în păr?

Și pentru că viața-i nedreaptă, evident că m-am procopsit cu o căpușă în, probabil, singura zi în care mi-am neglijat frica și am avut tupeul să mă duc la fotografiat în adidași, cu gleznuța puțin goală și în iarbă mai înaltă decât prevede legea prevenției. Cum am stat și ceva timp nemișcată, cu ochii după veverițe și păsări agitate, „succesul” a fost garantat. La duș am văzut o aluniță pe genunchi pe care nu o aveam cu o zi în urmă. Eram acasă, așa că, la fel ca acum douăj' de ani, am strigat după mami mai tare ca niciodată.

Penseta nu mi-a inspirat niciodată încredere pentru scoaterea monstrului din piele, că mi-e teamă să nu-i mai rămână vreun picior în mine, așa că am apelat la tehnica băbească a chibritului (cică nu e bună, nu faceți ca mine). A ieșit, într-un final. Dar i-a luat locul alta, chiar anul trecut de ziua mea. Parcă a picat din cer, pentru că în ziua aia nici nu apucasem să stau mult timp pe afară. Ca să nu mai spun că iarba e mereu tunsă scurt în curte, iar animalele sunt date cu picături anti-lighioane. A ieșit mai repede, că ai mei deja erau obișnuiți cu operațiunea...

Nu știu exact de unde a apărut arahnofobia asta, dar m-a stresat groaznic până acum și prevăd că o să fie din ce în ce mai rău. M-aș duce și la vrăjitoare dacă aș ști că mă scapă de ea 🙈. Sau poate funcționează hipnoza? Dacă aveți soluții, vă rog să nu le țineți pentru voi. Baiul e că nici în parcurile din București nu mai poți sta relaxat. Acum câteva zile, prietena mea, într-o sesiune de mediații cu ochii închiși, s-a trezit năpădită de căpușe de toate mărimile.

Cât despre boala Lyme pe care unele o pot transmite, nu mi-e așa frică. Eu am luat antibiotic după fiecare „vampir cu multe picioare”, deși, dacă o să citiți mai jos, o să aflați că nu era necesar. Boala e înfricoșătoare, dar pe mine mă sperie mai mult aspectul insectelor și ideea că ceva mișcător intră „sub pielea mea”, cum ar zice un mare artist. Nici la pozele cu ele nu mă pot uita fără să am coșmaruri noaptea.

Acestea fiind spuse, aveam nevoie de răspunsurile unui medic care să se mai fi confruntat cu situații de genul și care să mă ajute cu informații pe care nici pe internet nu le-am găsit prea ușor. Așa că am vorbit cu o mămică bine pregătită, Dr. Maria Mihai (Pediatrie cu empatie) - Medic Rezident Pediatru, care m-a luminat și sper să vă ajute și pe voi. De exemplu, am realizat că dacă porți haine deschise la culoare, le poți depista mai ușor. Nu m-aș fi gândit până acum nici să-mi pun șapcă și să mai elimin riscul de a mi se prinde de păr. Și nu aveam habar că există spray-uri pentru haine!!!

Dar, pentru multe alte sfaturi utile, las interviul mai jos:

Conștientizează oamenii pericolul privind căpușele?

În ultimii ani s-a creat o panică pe această temă. Boala Lyme se poate preveni și se poate trata. În orice stadiu al bolii, există tratament cu prognostic bun. În general, lumea e informată cu privire la mușcătura de capușă, iar majoritatea pacienților ajung la spital de la primele semne de boală. Dacă știm că am fost mușcați de o căpușă, e important să urmărim apariția eritemului migrator (apare în majoritatea cazurilor), mai pot apărea: febră, oboseală marcată, durere de cap, dureri articulare.

Când suntem mai predispuși să facem boala Lyme?

Boala Lyme este transmisă de către anumite tipuri de căpușe (căpușe de tipul ixodes) care sunt purtătoare de o bacterie numită Borellia Burgdorferi. Boala se transmite doar după ce căpușa s-a hrănit cu sângele nostru pentru minimum 36 de ore.

Sunt căpușele mai periculoase pentru adulți decât pentru copii?

Cazurile de boală Lyme sunt mai frecvente la copii, cele mai multe sunt raportate la cei cu vârste cuprinse între 5 - 10 ani. Cele mai severe complicații care pot apărea în stadiul 3 al bolii Lyme sunt encefalita și polineuropatia, însă acestea sunt mai rare la copii decât la adulți.

Care e cea mai sigură metodă prin care să o scoatem?

Cea mai sigură metodă este să scoatem căpușa cu penseta. Prindem cât mai la bază și tragem drept în sus. De asemenea, putem folosi kiturile speciale pentru scos căpușe, pensete destinate în acest scop, și chiar spray pentru criogenarea acestora.

De ce se recomandă să nu folosim alte mijloace prin care să le îndepărtăm?

Nu folosim chibrit, țigară, alcool sau alte substanțe care ar putea „supăra" căpușa. Pentru că atunci ea poate regurgita conținutul ei și astfel se poate produce transmiterea bacteriei către om.

Care sunt cele mai eficiente metode prin care poți scăpa/ evita căpușele, mai ales la țară? E suficient un spray repelent?

Spray-urile cu DEET sunt cele mai eficiente. E important să fie în concentrație de 10-20% și să se respecte indicațiile de folosire. Nu aplicăm copiilor sub vârsta menționată de producător (de obicei sub 3 ani) și nu reaplicăm mai des decât este necesar. Se mai poate folosi premethrin pe haine. Aceasta e o substanță care produce decesul căpușei la contact cu hainele. Alte repelente testate ar mai fi cele cu picaridin, iar dintre cele naturale par să fie eficiente cele cu ulei de eucalipt care se pot folosi și pentru copiii mai mici.

Complicații neurologice de la DEET au fost raportate - însă, folosite corect, în concentrație de 10-20%, riscul este foarte, foarte mic.

Este mereu recomandată administrarea antibioticelor? Ce ne facem dacă avem foarte des căpușe, luăm de fiecare dată pastile?

Administrarea antibioticelor preventiv se face doar dacă căpușa a stat atașată la piele mai mult de 36 de ore. Administrarea preventivă de antibiotice nu este recomandată decât dacă se consideră că riscul de a transmite borellia e mare. Recomandarea este să se țină zona sub observație. Dacă apare eritemul migrator sau dureri articulare, ne prezentăm la medic și dacă se pune diagnosticul de boala Lyme, se instituie tratament cu antibiotic.

Cum ne protejăm părul?

Se poate da un puf de spray repelent și în păr și pe ceafă. Chiar și pe față, dar nu direct - se aplică pe mâinile noastre, iar apoi cu degetele întindem spray-ul pe față. Evităm buzele și zona ochilor. În plus, ajută să purtăm o pălărie.

Cum știm dacă căpușa a stat mai mult de 36 de ore în piele?

În primul rând, e important să verificam copilul când venim din parc, pădure, zone cu căpușe.

Îl verificam din cap până-n picioare. În spatele urechilor, în spatele genunchilor, în păr, la nivelul axilei, între degetele de la mâini și picioare. O căpușă care a stat atașată mai mult de 36 de ore a apucat să se hrănească și e mare, e „grasa". O căpușă în primele ore e suplă, mică.

Când pică singure de pe noi?

Pică singure după aproximativ 72 de ore. Dar nu ne dorim acest lucru. Atunci când pică, e momentul în care ele regurgitează din conținutul lor în organismul nostru și astfel se transmite și bacteria responsabilă de boala Lyme.

PREVENȚIE CĂPUȘE:

1. Dacă avem curte, tundem iarba. Cu cât e mai îngrijit un loc, cu atât e mai mic riscul să existe căpușe.

2. Dacă avem animale, le căutăm și pe ele de căpușe și le îndepărtăm.

3. Putem folosi pesticide, dar sunt dăunătoare și pentru noi.

4. La plimbare în pădure sau în zone unde sunt căpușe, este recomandat să ne luăm pantaloni lungi, șosete lungi, haine deschise la culoare.

5. Căutăm copiii de căpușe când venim din parc, pădure, orice zonă cu risc de căpușe.

6. Folosim un spray repelent.

Și acum că știu toate astea, îmi fac programare la epilat și-mi expun pielea albă la soare! Pe plajă, pe șezlong și...pe iarbă 😈

Arsenalul de vară.

Io în iarbă, doar după ce m-am blindat.

Io când nu am spray.